Protectia muncii in industria lemnului

PROTECŢIA MUNCII ÎN INDUSTRIA LEMNULUI

  ASPECTE PRINCIPALE ALE PROTECŢIEI MUNCII IN INDUSTRIA LEMNULUI

Introducerea în producţie a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii mondiale contribuie nu numai la creşterea productivităţii şi a eficienţei muncii, ci şi la asigurarea unor mai bune condiţii de muncă, la prevenirea acciden­telor şi la reducerea eforturilor salariaţilor.

Mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă joacă un rol pri­mordial în industria lemnului. Printre acestea, pe lingă faptul că s-a ajuns să se obţină o înaltă productivitate, munca oamenilor s-a uşurat consi­derabil. In ansamblul măsurilor luate pentru creşterea şi perfecţionarea for­ţelor de producţie, pentru ridicarea bunei stări a poporului, în România se acordă o atenţie deosebită protecţiei muncii şi apărării sănătăţii sala­riaţilor. Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de producţie şi are ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea acci­dentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, în care scop „obli­gaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii o au, potrivit atribuţiilor ce le revin, cei ce organizează, contro­lează şi conduc procesul de muncă“.In procesul muncii intervin următoarele elemente constitutive: omul, maşina sau instalaţia pe care acesta o mânuieşte, condiţiile de muncă şi de viaţă.Starea tehnică a maşinilor şi a instalaţiilor, precum şi asigurarea aces­tora cu dispozitivele necesare de protecţie, la nivelul tehnicii moderne, reprezintă elementele hotărîtoare în prevenirea accidentelor de muncă.

Regimul de muncă, succesiunea ritmică dintre timpul efectiv şi pauză, asigurarea unui ritm fiziologic de muncă, organizarea raţională a proce­sului de producţie, organizarea timpului liber şi a odihnei active, ridica­rea nivelului general, profesional, cultural şi în ce priveşte tehnica secu­rităţii muncii, precum şi al condiţiilor de viaţă a muncitorilor, sînt factori care contribuie la promovarea stării de sănătate, de creştere a capacităţii de muncă — într-un cuvînt, la prevenirea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.

Toate măsurile luate în România pentru organizarea raţională a pro­cesului de producţie au menirea să creeze cele mai bune condiţii de muncă să prevină accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale şi să reducă eforturile fizice ale muncitorilor.

Realizarea acestor condiţii de muncă, în industria lemnului, este de­terminată de unele particularităţi care se regăsesc în:

—  factorii generali, ca: organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, pregătirea profesională a personalului muncitor şi respectarea cu stricteţe a măsurilor de protecţie a muncii;

—    factorii particulari, specifici acestui sector de activitate industrială.

Lemnul este un material care se poate prelucra relativ uşor prin aşchiere, dar are o serie de însuşiri specifice printre care: structura şi aşe­zarea neuniformă a fibrelor lemnoase, variaţia rezistenţei sale mecanice în raport cu direcţia fibrelor, variaţia deformării elastice, mai ales în funcţie de gradul de umiditate pe care îl are.

Structura neomogenă şi proprietăţile de deformare elastică creează o sursă de pericol la prelucrarea mecanică a lemnului. Pericolul constă în faptul că uneltele tăietoare pot întîlni fibre dispuse sub diferite unghiuri faţă de scula de prelucrare şi se poate schimba brusc mărimea efortului de tăiere şi astfel piesa este smulsă şi aruncată din maşină sau dispozi­tivul de avans, puţind lovi grav muncitorul care lucrează la maşina • unealtă. Pentru evitarea accidentelor cauzate de structura lemnului se stabilesc şi trebuie respectate reguli specifice de lucru.

Dintre factorii particulari trebuie menţionat şi faptul că lemnul folo­sit ca materie primă sub formă de buşteni cu volum şi greutate mare, lobde, cherestea, PAL, PFL, panel şi semifabricate, necesită multe mani­pulări (descărcări, secţionări, stivuiri, transport etc.) din momentul cînd vagoanele au ajuns în depozit plnă la intrarea în fabricaţie şi apoi în expediţie. Pentru ca muncitorii să poată face faţă eforturilor fizice impuse de îndeplinirea sarcinilor de producţie, munca în depozitele de materii prime şi depozitele de produse finite ale fabricilor din industria lemnului este în prezent mecanizată sau automatizată. Instalaţiile şi maşinile cu care se prelucrează lemnul se caracterizează prin scule tăietoare (cuţite, pînze, lanţuri etc.) cu dimensiuni şi cu viteze de tăiere sau cu turaţii foarte mari (3 000—24 000 rot/min). Pentru pre­venirea accidentelor la aceste maşini (tăieri, leziuni etc.) este necesar să se folosească dispozitivele adecvate de protecţie. Printre materialele auxiliare folosite în industria lemnului, un rol im­portant îl au adezivii, lacurile şi vopselele. în timpul prelucrării lemnu­lui şi a preparării şi folosirii materialelor auxiliare se degajă praf şi gaze toxice care viciază aerul şi mediul de lucru. Aceste inconveniente se în­lătură prin folosirea de instalaţii de absorbţie şi transport pneumatic a prafului şi rumeguşului din lemn şi prin evacuarea substanţelor, vapo­rilor şi gazelor toxice de la locurile de muncă şi împrospătarea aerului prin instalaţii de ventilaţie şi condiţionare a aerului.

12.2.   CAUZELE ACCIDENTELOR DE MUNICĂ

IN INDUSTRÎÂ LEMNULUI

Studierea împrejurărilor şi cauzelor producerii accidentelor de muncă a permis determinarea factorilor care contribuie si generează aceste ac­cidente. Aceste cauze sînt legate de elementele constitutive ale procese­lor de muncă şi anume: condiţiile naturale, nivelul tehnic al proceselor de muncă, starea utilajului, organizarea producţiei, controlul şi îndruma­rea tehnică, condiţiile de muncă, gradul de instruire tehnico-profesionaia şi asupra normelor de protecţie a muncii, capacitatea psiho-fiziologică a muncitorilor etc. — cauze care sînt grupate, în general, în trei categorii: cauze tehnice, cauze organizatorice, cauze umane.

Cauze tehnice. Dintre cauzele tehnice principale ale accidentelor în industria lemnului se pot enumera următoarele:

—    folosirea unor scule, dispozitive şi utilaje cu stare tehnică necores­punzătoare (utilizarea unor pînze cu fisuri sau cu mai mulţi dinţi lipsă la ferăstraiele circulare sau ia ferăstraiele-panglică). în timpul lucrului aceste unelte, fiind supuse la eforturi mari, cedează, uneori, iar părţile metalice rupte din ele sînt proiectate în exterior cu multă putere, provo- cînd accidentarea persoanelor din apropiere;

— punerea în funcţiune a unor maşini la care axele principale nu sînt perfect echilibrate poate provoca solicitări neuniforme ale uneltelor tăietoare şi, în consecinţă, ruperea acestora, însoţită de rebutarea piese­lor prelucrate şi accidentarea muncitorilor de la’ locurile de muncă în­vecinate;

_ datorită turaţiilor mari şi dimensiunilor apreciabile ale uneltelor tăietoaie cu care sînt echipate maşinile de prelucrare a lemnului, în tim­pul funcţionării acestora iau naştere puternice forţe de inerţie Acestea generează forţe centrifuge şi vibraţii puternice care pot provoca spargerea sau ruperea sculelor;         ‘

—  lipsa cuţitului divizor sau a dispozitivului de oprire (gheară) a zvîr- lirii înapoi a piesei ce se prelucrează la circular face ca piesa să fie re-‘ fulată puternic şi să-l lovească pe muncitor in regiunea abdomenului aecidentîndu-1 grav;

lipsa dispozitivelor de protecţie, ca de exemplu împingătoarele de la maşina de îndreptat, apărătorile la ferăstraiele circulare, rigla de ghi­daj la maşina de frezat verticală sau folosirea lor necorespunzătoare pot, de asemenea, provoca accidente prin retezarea unuia sau mai multor de­gete de la mina muncitorului; particulele metalice, ce întîmplător se găsesc în masa lemnului care se prelucrează, provoacă deteriorarea uneltelor tăietoare şi pot ava­ria maşina, accidentmd totodată pe muncitori;

— din cauza instalaţiilor de exhaustare şi ventilare, care nu funcţio­nează corespunzător, nu se evacuează pulberile şi gazele toxice din sec­toarele de şlefuit şi finisat ale fabricilor de prelucrare a lemnului, fapt care poate provoca îmbolnăvirea muncitorilor ce lucrează aici; defecţiunile tehnice la instalaţiile electrice sau nelegarea la pă- mint a utilajelor acţionate electric pot provoca accidentarea prin electro­cutare.

Cauze organizatorice. Cele mai frecvente cauze organizatorice care pot provoca accidente in industria lemnului sînt:

—- efectuarea unor transporturi dezorganizate provoacă încrucişarea cărucioarelor cu materiale brute cu cele încărcate cu piesele prelucrate, ceea ce duce la blocarea căilor de circulaţie, aglomerarea locurilor de muncă, dărîmarea stivelor de piese prelucrate şi materiale brute etc.;

—- nerespectarea regulilor de protecţie a muncii la scoaterea lemnului rotund din stivele de materiale, sau a scîndurilor şi frizelor din stivele de cherestea, poate provoca dărîmarea acestora şi accidentarea muncito­rilor care lucrează în depozitele de materie primă ale fabricilor de PAL şi PFL sau în depozitele de cherestea;

—  manipularea necorespunzătoare a buştenilor la efectuarea încărcă­rilor, descărcărilor sau stivuirilor manuale;

—   organizarea necorespunzătoare a locului de muncă şi a procesului de muncă. De exemplu, transportul pînzelor de gater, sau de cuţite de deruloare, face ca acestea să provoace tăieturi grave muncitorilor care le poartă fără dispozitive de transport corespunzătoare;

—   nerespectarea regulilor de exploatare şi circulaţie a electrocarelor şi autostivuitoarelor (încărcarea unor sarcini mai mari decît cele admise, urcarea muncitorilor pe electrocare etc.);

—   pregătirea necorespunzătoare şi necunoaşterea normelor de teh­nică a securităţii muncii.

Cauze umane. Factorul uman intervine în determinarea cauzelor de producere a accidentelor, ca urmare a lipsei de cunoştinţe din domeniul profesional şi a normelor de protecţie a muncii, lipsei de capacitate psiho- fiziologică şi a lipsei de disciplină.

Gradul şi modul de calificare a muncitorilor şi a cadrelor tehnice s-a îmbunătăţit mult atît prin absolvirea şcolilor cit şi prin cursurile de per­fecţionare profesională care trebuie să aibă un caracter permanent, iar conţinutul pregătirii va ţine cont de nivelul dotării tehnice a fabricilor din industria lemnului şi de modernizările ce intervin în aceste unităţi. De asemenea, trebuie asigurată continua îmbunătăţire a procesului de instruire asupra normelor de protecţie a muncii.

Lipsa de capacitate psiho-fiziologică este cauza la o serie de accidente provocate de îndemînare redusă, suprasolicitare, stare de oboseală, în care unele persoane vin la lucru, oboseala ce se produce la sfîrşitul schim­bului, capacitatea redusă de lucru ca urmare a consumului de alcool şi îmbolnăvirilor.

Lipsa de disciplină se manifestă prin: comoditate (nefolosirea dispozi­tivelor de protecţie la maşini, circulaţie în locuri interzise), superficiali­tatea (neexecutarea întocmai a prescripţiilor tehnice indicate prin proce­sul tehnologic), părăsirea locului de muncă, efectuarea de activităţi fără legătură cu munca, lucrul la alte maşini, neexecutarea ordinelor date de personalul de control şi supraveghere, nefolosirea echipamentului de protecţie şi lucru, organizarea neraţională a locurilor de muncă, întreţi­nerea necorespunzătoare a maşinilor, subaprecierea pericolului de acci­dentare.

Dintre particularităţile care provoacă înclinare spre comiterea unor accidente, cea mai importantă este lipsa echilibrului emotiv (pierderea cu uşurinţă a stăpînirii de sine, intrarea în panică).

Trăsăturile de caracter ca: imprudenţa, manifestări de nesociabili- tate, nervozitate, emotivitate, reacţii încete, atenţie slabă etc. pot con­tribui la producerea accidentelor. Pentru maiştri este foarte important să cunoască oamenii şi sub aspectul psihic, al acestor particularităţi de caracter, astfel incit să se poată îndrepta anumite deficienţe sau să evite locurile de muncă unde s-ar putea accidenta, repartiza­rea muncitorilor în producţie urmînd să se facă după principiul „omul potrivit la locul potrivit.

Formarea deprinderilor şi a spiritului de securitate, care se începe în şcoală, trebuie confirmată şi în producţie. La sectoarele de fabricaţie toţi maiştrii şi ceilalţi conducători ai proceselor de muncă trebuie să ia măsuri pentru organizarea judicioasă a procesului de producţie şi locurilor de muncă din subor­dine, astfel incit să fie exclusă posibilitatea producerii accidentelor de muncă şi a îm­bolnăvirilor profesionale.

Procentele cele mai ridicate de accidente de muncă în industria lemnului se înregis­trează la ferăstraiele circulare, maşinile de rindeluit şi maşinile de frezat (fig. 12.1).

12.3.  MĂSURILE GENERALE SPECIFICE DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN INDUSTRIA LEMNULUI

O primă măsură a cărei aplicare aduce un aport deosebit la îndepli­nirea sarcinilor de producţie, cu eforturi fizice reduse pentru muncitori şi contribuie la prevenirea unor accidente de muncă în fabricile de pre­lucrare a lemnului, este organizarea locului de muncă.

La locul de muncă al lucrătorilor din industria lemnului nu trebuie să se găsească nici un obiect de prisos, care să-l stînjenească în execu­tarea diferitelor mişcări şi mînuiri legate de munca sa productivă.

Platformele, cărucioarele sau containerele cu piese brute trebuie aşe­zate în partea dreaptă a muncitorului, iar cele cu piese prelucrate în partea stingă. Această aşezare îi va da posibilitatea muncitorului să sim­plifice şi să reducă numărul mişcărilor sale.

Raţionalizarea fiziologică a proceselor de muncă în lupta împotriva oboselii este de asemenea însemnată. Primul principiu al raţionalizării este economisirea şi limitarea mişcărilor în timpul muncii. Acest princi­piu se aplică numai mişcărilor care produc oboseală, limitarea fiind nece­sară, în măsura posibilităţilor, la mişcările de aplecare a corpului (peste 20°).în această privinţă, întrebuinţarea platformelor pentru depozitarea materialelor în fabricile de prelucrare a lemnului este cea mai recoman­dabilă.Pentru exemplificare se prezintă desfăşurarea corespunzătoare a mun­cii ia tivirea în ferăstrăul circular longitudinal, simplu. Scândurile rezultate de pe flancurile prismei, la tăierea buşteanului în primul gater, sînt depuse în partea stângă a maşinii, unde, ceva mai înapoi, se află instalat şi ferăstrăul circular de tivit. Gateriştii trec pe aceeaşi parte şi scândurile netivite care se obţin din debitarea prismei, pe aici ele sînt încărcate pe vagonete-platformă, cu care sînt duse pînă în apropierea mesei ferăstrăului circular de tivit. Această maşină este descărcată în mod obişnuit, de doi muncitori: conducătorul maşinii si ajutorul.

Organizarea muncii este cea arătată în figura 12.2, iar operaţia tivirii se desfăşoară în felul următor: conducătorul maşinii I ia scîndura brută de pe vagonetul Vx şi o aşază cu capătul ei îngust şi cu faţa interioară
Schema organizării mun cii la ferăstrăul circular de tivit dintr-o fabrică de cherestea.în jos, pe masa ferăstrăului circular. Cînd capătul scîndurii a trecut din­colo de cuţitul clivizor al ferăstrăului circular, celălalt muncitor II prinde acest capăt cu o mînă, apucînd şi capătul şipcii detaşate şi se îndepăr­tează de maşină, prin mers cu spatele, trăgînd după sine cele două piese. Piesa finită este depusă pe vagonetul V2. După ce s-a terminat în felul acesta prima tăietură, conducătorul maşinii I apucă de capătul rămas pe masă al scîndurii şi, ajutat de celălalt muncitor, aduce scândura tivită pe o margine a mesei în poziţia de plecare, pentru a executa o nouă tăietură. Modul de organizare judicioasă a locurilor de muncă la ferăstraiele circulare de retezat şi de spintecat din fabricile ele mobilă este redat în ‘ figurile 12.3 şi 12.4. Tot pentru exemplificare de raţionalizarea proceselor de muncă, folo­sind platformele pentru depozitare, se prezintă schemele organizării mun­cii la maşinile de îndreptat (fig. 12.5) şi la maşina de rindeluit (fig. 12.6).Şi să aplice măsuri corespunzătoare pentru înlăturarea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, să îndrume şi să. verifice activitatea şefilor formaţiilor de lucru din subordine, în domeniul protecţiei muncii. Pe baza însuşirii psihologiei muncii trebuie să cunoască aptitudinile şi capacitatea fiecărui muncitor din subordinea sa şi să urmărească — corespunzător cu acestea — justa repartizare a lor în procesul de producţie şi totodată să impună muncitorilor executarea lucrărilor în conformitate cu normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii, specifice fiecărui loc de muncă. Maistrul trebuie să efectueze instruirea individuală sau pe grupe (în funcţie de specificul locurilor de muncă) a tuturor şefilor de formaţii din sectorul de producţie ce i s-a încredinţat, iar împreună cu aceştia să rea­lizeze instruirea tuturor muncitorilor din sectorul de activitate. El nu trebuie să permită începerea lucrului muncitorilor nou angajaţi care nu au fost examinaţi medical sau care au fost găsiţi inapţi pentru munca respectivă, celor care nu au fost instruiţi, mai ales cînd constată că nu şi-au însuşit cunoştinţele predate cu ocazia instructajului sau celor care, indiferent de motivul invocat, nu aplică cunoştinţele de protecţie a mun­cii în timpul desfăşurării procesului de producţie în scopul realizării la nivel superior a condiţiilor de muncă, maistrul este obligat să ia măsuri pentru organizarea judicioasă a locului de muncă şi a proceselor de producţie şi pentru asigurarea tuturor măsurilor de protecţie a muncii, astfel încît să fie exclusă orice posibilitate de pro­ducere a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. în cazul în care unele din aceste măsuri nu intră în atribuţiile sale sau depăşesc posibilităţile lui de realizare, maistrul trebuie să anunţe imediat pe şefii săi ierarhici. Totodată trebuie să ia măsuri pentru dotarea tuturor maşi­nilor, utilajelor, instalaţiilor etc. cu apărători şi dispozitive de protecţie, pentru îngrădirea locurilor periculoase, asigurarea balustradelor la scări, platforme etc., în vederea împiedicării accesului în zonele periculoase.

Maistrul va acţiona în sensul dotării muncitorilor cu echipament de protecţie şi de lucru specific locului de muncă şi să urmărească purtarea corectă a acestuia In tot timpul lucrului. In aceiaşi timp va verifica buna  funcţionare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, etc. şi nu va permite darea în exploatare a acelora care în urma reparaţiilor nu au fost pre­văzute cu apărători şi dispozitive de protecţie sau care nu au avizele de funcţionare legale, neadmiţind manipularea maşinilor, utilajelor, insta­laţiilor etc. de către persoane necalificate pentru meseria respectivă, neinstruite sau neautorizate.Maistrul va veghea ca începerea oricărei lucrări să nu aibă loc dacă în proiectele respective nu sînt – prevăzute şi măsurile de protecţie a muncii ce trebuie asigurate anterior sau în timpul executării lucrărilor respective. El nu trebuie să înceapă nici o lucrare în cazul cînd constată unele deficienţe tehnico-organizatorice sau contradicţii cu prevederile normelor de protecţie a muncii în proiecte sau în procese tehnologice, deficienţe care ar putea constitui pericole reale de accidentare a mun­citorilor.

Prin natura sarcinilor ee-i revin, maistrul trebuie să supravegheze executarea corectă şi fără pericole de accidentare a lucrărilor, respectarea strictă a unor parametri tehnologici etc., să ia măsuri pentru oprirea imediata a lucrărilor care prezintă pericole de accidentare a muncitorilor

 Manualul maistrului din industria lemnului

Şi să procedeze la înlăturarea cauzelor care au condus la crearea acestor pericole, după care va putea da dispoziţii pentru continuarea lucrărilor. Maistrul din industria lemnului, ca responsabil la locul lui de munca, trebuie să se preocupe în permanenţă de asigurarea unui climat cores­punzător de muncă şi de respectarea disciplinei în timpul^ desfăşurării procesului de producţie şi să ia măsuri pentru desfăşurarea m bune con- ditiuni a propagandei de protecţie a muncii în toate punctele de lucru, prin afişe sugestive, plăci avertizoare de securitate, instrucţiuni specifice afişate la fiecare loc de muncă. In cazul cînd s-ă produs un accident de munca, maistrul este obligat de îndată să anunţe, prin orice mijloace, pe şeful sau ierarhic sau înlo­cuitorul său, precum şi sindicatul şi să ia măsuri pentru acordarea pri­mului ajutor şi pentru înlăturarea cauzelor care au condus la producerea Pe baza hotărîrilor si prevederilor în vigoare, maistrul trebuie sa ana Uzeze cu personalul muncitor din subordine cauzele care au determinat accidentul1 de muncă respectiv şi să efectueze retostnima «rton1^ de la locul de muncă unde s-a produs accidentul. Totodată, maistrul ia măsuri pentru înregistrarea accidentelor de muncă, prin completarea for­mularului’tip pentru fiecare accident în parte, pe baza procesului verbal de cercetare, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

 CALCULUL COEFICIENŢILOR DE FRECVENŢĂ Ş! GRAVITATE AL ACCIDENTELOR

Coeficientul de frecvenţă care arată numărul de accidentaţi ce revine 1 000 salariaţi sau 1 000 muncitori se calculează după formulele:

Nr. mediu scriptic al muncitorilor din perioada respectivă

Coeficientul ele gravitate arată numărul de om zile de incapacitate de muncă ce revine ia 1 000 muncitori şi se calculează anual după formula.

Nr. calendaristic de zile incapacitate de muncăXIOOO
Nr. mediu scriptic personal lucrător în perioada respectivă

Durata medie a unui accident în om-zile este incapacitatea rezultata din raportul între numărul zilelor de incapacitate de munca şi numărul accidentaţilor a căror incapacitate s-a terminat în perioada respectiva.

Nr. zilelor calendaristice de incapacitate de muncă

MĂSURI PENTRU PREVENIREA Şl STINGEREA INCENDIILOR ÎN INDUSTRIA LEMNULUI

13.1,  CAUZELE INCENDIILOR IN INDUSTRIA LEMNULUI

Principalele cauze ale incendiilor în industria lemnului sînt:

a) Focurile deschise, sub formă de flăcări sau ţigări nestinse. în grupa flăcărilor, sub forma de foc deschis, intră: flacăra de chibrit, de lămpi ce lipit sau ale sudurii oxiacetilenice. Flăcările, indiferent de natura lor, pot aprinde şi deci pot declanşa un incendiu, deoarece au temperatură lidicată. TIigara nestinsă uitată sau aruncata la întâmplare pe lemne sau alte materiale combustibile generează întotdeauna’ incendii. în industria lem­nului ţigara incandescentă poate aprinde rumeguşul, făina de lemn, pra­ful de la şlefuirea panourilor finisate cu răşini poliesterice, stofele de tapiţerie etc. O grămadă de rumeguş se aprinde de la o ţigară în 2—3 ore, timp în care temperatura ajunge la 410—470cC, ceea ce provoacă aprin­derea. Hîrtiă în contact cu ţigara nestinsă se poate aprinde în 40______ 50 minute.

b)Corpurile încălzite sau supraîncălzite (conducte termice, radiatoare etc.) şi radiaţiile prezintă ‘pericol de incendiu în industria lemnului. La radiaţii de 0,3—0,4.’cal/cm2, aşchiile de lemn se pot aprinde  de pe conductele termice sau din apropierea acestora, încălzit timp îndelungat la temperaturi de 100°C, se carbonizează formând aşa-zisul „cărbune piroforic”, care se autoaprincle în contact cu aerul atmosferic, provocând grave incendii. ~

c) Scînteile din lemn şi din materialele combustibile seu de la sudură, precum şi scînteile care ies pe coşurile de la centrala termică sau de la locomotive au capacitatea termică necesară pentru a aprinde lemnul sau alte materiale combustibile din industria lemnului.

d) Scînteile şi arcele electrice ce apar în sectoarele de finisare a lem­nului, în care se găsesc amestecuri de. gaze, vapori sau prafuri combus­tibile prezintă un mare pericol de explozie şi incendiu.

_ e) Scurtcircuitul electric este o cauză a apariţiei incendiilor. în între­prinderile de prelucrare a lemnului, incendiile provocate de scurtcircuit se îmegistiează acolo unde utilajele .şi aparatele electrice -se suprasolicită şi unde se folosesc instalaţii electrice improvizate.

f) Trăsnetul apare ca sursă de incendiu în industria lemnului, pe tim­pul furtunilor. Protecţia împotriva descărcărilor electricităţii atmosferice în întreprinderi se realizează prin instalaţii ele paratrăsnet

p) Scînteile mecanice sînt şi ele surse cie aprindere a diferitelor mate­riale combustibile din industria lemnului. Pentru evitarea apariţiei scân­teilor mecanice la prelucrarea lemnului se vor înlătură evenţualele c puri metalice sau pietrele care ar putea provoca scintei mecanice şi uzura. praful de lemn, făina de lemn, făina de pluta şi praful de la materialele de finisarea lemnului. Limitele inferioare de explozii la aceste prafti. sînt. concentraţiile în aer de 30       63 g/nv.   

Pericolul formării amestecurilor explozive creşte dacă praful de lemn este depus si se turbionează. Chiar daca particulele fine de piaf de lemn se amestecă cu altele mai grosiere, pericolul formam unor amestecuri Splorive nu este înlăturat. O astfel de explozie se poate produce si m cazul unui amestec de praf de lemn cu talaş şi aer. In industria lemnului, la protejarea contra exploziilor se foloseşte des meZa tibuşirii exploziei, care se bazează pe arderea = – r37 iil iniţierii unei explozii intr-un spaţiu închis. Instalaţia automata ae cazul iniţiem unei exp        înăbuşire a unei explozii se compune dintr-un traductor, un dispozitiv de debitare a agentului stingător o sur­să de curent şi circuitul electric Ventilarea înlătură posibilitatea formării amestecurilor explozive. De aceea, ventilarea este recomandată pe scară largă în industria lemnului, în încăperile cu degajări de praf de lemn, rumeguş, gaze, vapori etc.

i) Autoaprinderea este un feno­men care generează incendii în stare ascunsă, greu de descoperit în faza iniţială.

Un interesant caz de autoaprindere îl constituie autoaprinderea lem­nului la o temperatură sub cea de aprindere Asemenea situaţii se in i – nesc la instalaţiile de uscare a lemnului, aşchiilor, furnirelor, la tratarea termică a plăcilor din fibre de lemn, la grinzile din apropierea coşurilor de fum etc. Fenomenul ele autoaprindere la lemn se produce la aproxi mativ 110- 140°C, în unele situaţii chiar şi la temperaturi mai mici. De fapt se petrec două fenomene bine distincte: acumularea de căldură şi autoaprinderea. Acumularea de căldură în timp face ca temperatura din masa lemnului să atingă 270 .. . 300 C. prezenţei, in masa rumeguşului Avîndu-se în vedere pericolul de explozie a prafului de lemn, depunerea lui pe tavane, pe pereţi, pe grinzi, pe maşini, pe pervazurile ferestrelor, pe instalaţiile de încălzire şi pe corpurile de iluminat trebuie îndepăr­tată cu regularitate, evitîndu-se formarea vîrtejurilor de praf (norilor de praf) din cauza curenţilor de aer şi aşa-zisului „trăsnet de praf“ Toate operaţiile de lăcuire şi vopsire a lemnului se vor executa nu­mai în cabine special amenajate, separate de restul sectoarelor cu uşi şi ziduri antifoc.

Camerele de pulverizare se prevăd cu instalaţii de aspirare şi purifi­care a aerului încărcat cu vapori de solvenţi. O asemenea instalaţie tre­buie să funcţioneze în bune condiţii, în scopul îndepărtării din aer a par­ticulelor de vapori de solvenţi şi nitrolac; întregul utilaj folosit trebuie să excludă posibilitatea formării de scîntei.

Purificarea aerului se recomandă să se facă cu filtre umede. Substan­ţele chimice folosite la finisarea lemnului se vor pregăti şi păstra în în­căperi separate, în fabrică admiţîndu-se numai necesarul pentru un schimb. După terminarea lucrului, vasele cu substanţe inflamabile folo­site se vor scoate din fabrică şi se vor depozita în încăperi separate.

încălzirea fabricilor de prelucrare a lemnului se va face cu apă caldă sau cu abur de joasă presiune, avîndu-se în vedere ca radiatoarele ter­mice şi conductele să fie în permanenţă curăţate de praf, iar la distanţa de 50 cm de ele să nu se găsească piese de lemn sau alt material com­bustibil.  .

Tablourile de distribuţie se vor monta în exterior şi motoarele elec­trice ale utilajelor vor fi protejate contra prafului şi cu execuţie anti- explozivă pentru sectoarele de finisarea lemnului, conectarea şi deco­nectarea circuitelor electrice făcîndu-se cu întrerupătoare cu ulei. în unităţile de prelucrare a lemnului în care există un pericol ridicat de incendiu şi explozie, se impune interzicerea categorică a fumatului, atît în interiorul întreprinderii cît şi în interiorul fabricilor. Totodată se va păstra curăţenia în secţii şi sectoare, se vor respecta culoarele de cir­culaţie şi se vor evita supraaglomerările cu semifabricate din lemn. întreprinderile şi fiecare fabrică de prelucrare a. lemnului se vor asi­gura cu toate mijloacele şi instalaţiile de prevenire şi stingere a incen­diilor.